Colecția Daniel-Cosmin Obreja cuprinde peste 500 de bilete de loterie din anul 1837, de la cel mai vechi bilet de loterie descoperit și publicat până acum, ajungând până la biletele emise în anul 1989. În fapt, Colecția reprezintă o reconstituire a istoria Loteriei românești, cronologică și tipologică totodată.
Scopul acestei colecții a fost de la început realizarea unui album și a unei expoziții care să cuprindă materialul adunat. Strădania și perseverența, precum și timpul și resursele alocate căutării și colecționării acestor bunuri culturale au făcut ca acum colecția să fie semnificativă prin număr, stare de conservare și diversitate.
Colecția a fost organizată cronologic, fiind rezultatul al două decenii de muncă de adunare a tuturor acestor bunuri culturale ce ilustrează loteria românească și cea din teritoriile locuite de români înainte de Marea Unire.
Pe lângă biletele de loterie au fost colecționate publicații, tipizate, plicuri cu reclame ale colecturilor de tip etui în care se puneau biletele, afișe , pliante cu reclame și planuri de câștiguri ale loteriilor, afișe, reclame ale colecturilor din anii `30, corespondența colecturilor cu abonații, dar și broșuri ale celor care criticau Loteria de Stat în primii ani de funcționare. Toate aceste documente întregesc istoriile loteriilor și facilitează cercetătorului înțelegerea fenomenului loteriei românești.
O categorie aparte sunt publicațiile loteriei din anii comunismului: ziare, broșuri cu scheme de joc, calendare. Fac parte din colecție și materiale publicitare cu ar fi: oglinzi de buzunar cu reclame la Loto-Prono, cutii de chibrituri cu reclame, cărți poștale cu desene de promovare a jocului, mascota Loto-Prono Iliuță care era o figurină hazlie din lemn.
Colecția de bilete de loterie studiată și adunată de Daniel-Cosmin Obreja este prezentată publicului din România și prin intermediul acestui proiect online.
Din anul 1837 și până în anul 1947 au existat diverse loterii private românești sau străine. Primele tombole apărute la Iași și la București pe model european au avut scopuri caritabile. Au fost organizate pe lângă biserici pentru construcție, renovarea acestora, dar și pentru hrana săracilor, a văduvelor și orfanilor și pentru construcția de băi publice.
La 29 mai 1906, regele Carol I a promulgat Legea pentru constituirea unui fond de asistență sanitară a sătenilor (MO, 12 iulie 1906). Legea stipula înființarea unei loterii pe clase, sub controlul statului, ale cărei fonduri să fie folosite pentru înființarea, înzestrarea sau întreținerea spitalelor rurale, ospiciilor și sanatoriilor și a băilor publice. În paralel cu crearea acestei „loterii de Stat” s-a interzis vânzarea în România a biletelor de loterie sau a lozurilor loteriilor străine, dar și organizarea altor loterii de bani pe clase, cu excepția celor cu scop umanitar.